Istoria artei
La fel ca multe alte domenii, nici istoria artei nu a fost ferită de deformările și constrângerile unor stereotipuri, care au generat siteme de valori arbitrare, chiar dacă în mare parte plauzibile. În ciuda faptului că nu mai sunt de actualitate, aceste prejudecăți nu au dispărut complet și modelează în continuare, într-un sens mai degrabă negativ, percepția generală despre artă și istoria ei. Până în secolul al XIX-lea, când începe să ia naștere un proces de relativizare, se credea că arta urmărește un progres de la forme mai slabe la forme superioare, idee inițiată în Renaștere, care privea arta Evului mediu cu o oarecare lipsă de condescendență. Ruptura care se va produce în secolul al XIX-lea nu este bruscă sau violentă, așa cum este deseori prezentată în cărțile și manualele de istoria artei, ultima perioadă a artei medievale pregătind deja terenul pentru studiul experimental al naturii sau privirea individualistă în raport cu omul. Folosirea perspectivei în pictură și un anume c